• Home
• Contact

Ce inseamna facultatea in Romania

Ca tanar absolvent de liceu ce esti, ai luat bac-ul cu nota 9, nota buna in contextul in care nu ai transpirat prea mult si nici nu ai aruncat carute de bani pentru pregatire, si nici nu te-a sunat vreun profesor cu 2 zile inainte de afisarea rezultatelor sa te intrebe daca vrei sa iti mareasca nota, incepi sa te interesezi de viitorul tau.

Ce sa fie, ce sa fie, te duci si te uiti in oglinda, ai facut ceva programare in liceu, iti merge mintea, ai fost pe la niste olimpiade de informatica, la niste concursuri, ai si programat putin web, php, html, stii despre ce e vorba, ai mai si facut unele chestii ca freelancer, insa in mare parte ai rupt forumurile, stii perfect care e diferenta intre GeForce 8600 si GeForce 8400 ( diferenta masurata in jocuri, adica ce jocuri merg pe una si nu merg pe cealalta ) , pe scurt, te descurci, toti prietenii iti cer sfatul cand isi cumpara calculator, te cheama sa le (re)instalezi windows-ul, stii multe.

Åži totusi, ce sa fie. Primul instinct, informatica, dar dupa ce rumegi ceva mai bine situatia, nu esti sigur daca iti ajung degetele de la maini sa numeri limbajele de programare pe la cunosti.a  Faci parte din categoria absolventilor de liceu ce nu s-au omorat cu tocitul in liceu, dar care stie mai multe decat aproape toti din fosta clasa, care a beneficiat de un calculator si o conexiune la net de unde si-a putut satisface setea de cunoastere si nu are ca planuri de viitor plecatul in italia ca zidar sau in spania la cules de capsuni.

Informatica pica, nu iti suna prea promitator sa mai inveti inca 20 de limbaje de programare pe care oricum ai putea sa le inveti foarte usor singur, caci la asta te pricepi cel mai bine, sa inveti singur, si sa inveti ce vrei. poate cel mai mare beneficiu al internetului. Totusi ai vrea sa faci ceva, ceva care iti va satisface curiozitatea si setea de cunoastere, speri tu, intr-un mod placut.

Inginerie, facultatea de Automatica si Calculatoare, laboratoare multe, experienta, hardware, suna parca a ceva ce nu ti-ar fi chiar asa de usor sa faci singur. Te mai interesezi in stanga si in dreapta, ti se zice: “Da, la inginerie faci treaba”. Crezi ca asa e, mai ales ca vine din partea unui profesor, ce ar fi putut sa spuna un profesor: “Nu veni la facultate ca nu e bine”.

Cum facultatea se afla in alt oras decat cel in care stai si cum nu vrei sa iti inchei prematur vacanta de dupa liceu, faci vreo 3-4 drumuri intr-un interval de 2 saptamani, inscriere, legalizare acte, ca trebuie si notarii sa manance o paine, drumuri la casieria universitatii, stat la cozi, ca doar invatamantul e o institutie de stat, adica 90% comunista, unde se incurajeaza statul la coada, face bine la viata sociala, inveti ca trebuie sa mai schimbi o vorba cu cineva din coada ca sa rezisti atata timp acolo, si pana la urma, mai bine sa stai la coada decat sa pierzi timpul pe strazi, sa spargi geamuri si sa devi un sarlatan, cel putin asa se credea pe comunism, si cred ca si acum a ramas aceeasi mentalitate in viziunea oamenilor de peste 40 de ani. ÃŽn concluzie, e un lucru bun sa stai la coada!

Bun, partea grea a trecut, ai luat examenul, te-ai inmatriculat, ai intrat la sectia dorita, esti nerabdator sa intri in bogatele laboratoare, ca doar se cheltuie o gramada de bani cu invatamantul, trebuie sa fie beton.

ÃŽncepe dansul, faci cunostinta cu profesorii la cursuri. Am impresia ca la fiecare inceput de an ei participa la un concurs la care castiga cel care reuseste sa bage mai bine frica in proaspetii studenti. Brusc te strafulgera un gand: “Locul meu nu e aici”. Treci peste asta, faci cunostinta cu laboratoarele, ce sa fie faci niste experimente la chimie si la fizica experimente care ar trebui sa se faca la gimnaziu dupa parerea mea, asta daca nu ar fi profesorii de acolo obsedati sa predea cat mai multa teorie fara sens, ca elevii nostrii trebuie sa fie mai destepti decat cei ai liceului vecin. Stai si te uiti la un borcan cu o substanta verde care incalzit la o flacara isi schimba culoarea, felicitari, ai studiat proprietatea unei substante de a-si schimba culoarea, deja te gandesti: ” Ce geniu sunt!”, si apoi te trezesti.

Analiza matematica, Algebra, Fizica, Chimie si Programare, ai impresia ca primul an de facultate e o extensie a liceului, chestii aiurea de care te-ai scarbit in liceu si totusi spre surprinderea ta, la facultate nu e mai bine. Treci in semestrul al doilea: Matematici speciale, Calcul numeric, Programare, acelasi lucru, incepi sa te intrebi, totusi ce se face in facultate ?

Pai in primul an nu se face nimic, cele doua materii care ar fi sunat mai bine, Electrotehnica, aprinzi 2 becuri in laboratora  si Mecanica, unde nici nu se face laborator, doar seminar unde te uiti la tabla cum copiaza profesorul niste probleme dintr-o carte si te pune sa le copiezi pe foi. Apoi comanda sa se inceapa prezenta, nu ca ar conta, dar e cea mai buna tehnica pentru ca macar cativa studenti sa se prezinte la curs sau seminar. Practic nici nu iti dai seama ce cauti acolo, totul e ca la liceu, teorie si probleme care nu au nici un sens, ai impresia ca de la terminarea liceului nu numai ca nu ai invatat nimic nou, dar ai si uitat ce stiai.

Daca anul 1 din facultate ar insemna sa nu faci nimic si sa il lasi sa treaca, ar fi bine, te-ai putea ocupa de altceva, numai ca nu e asa. Vine prima sesiune, treci 2 examene la mustata, il iei pe cel de programare ca macar acolo te pricepi si te trezesti cu doua restante, asa fara sa iti dai seama, tu care sperai sa iei bursa. Ceilalti te consoleaza, iti spun expresii de genu: “Primii 4-5 ani sunt mai grei pana treci in anul 2″.

Dezamagit de facultate si in asteptarea anului 2 care speri sa fie mai bun din punct de vedere al dezvoltarii intelectuale, te angajezi. ÃŽti iei un job de programator prost platit unde faci ceea ce faceai si ceea ce stiai si inainte sa termini liceul, dar totusi crezi ca e ceva mai bun decat sa te cheme profesorii la 8 dimineata la facultate sa te bata la cap cu matematici speciale. ÃŽti dai seama ca la serviciu nu e chiar asa de rau, mai faci un site, o chestie, mai inveti un ajax, pana cand vine a doua sesiune, cea de pe semestrul 2. Stupefiat de programul foarte incarcat nu observi cum vine sesiunea si apoi trece destul de repede, insa lasa in urma alte 4 restante, care impreuna cu cele de pe semestrul 1 se fac 6, incepi sa iti pui probleme daca reusesti sa treci anul.

Trebuie sa alegi, serviciu sau facultate. Precum nici la serviciu nu esti prea multumit, si sperand ca in anul 2 o sa fie mai bine iei prima decizie gresita: Demisia.

ÃŽn sesiunea de restante din toamna, reusesti cu mult noroc sa iei 3 restante din cele 6, nu-i nimic, le iei anul urmator pe restul.

Retultatele dupa anul I: Nu ai invatat nimic, timp pierdut la examene, inainte de examene si pe la laboratoare si seminarii la care nu se face nimic, dar prezenta e obligatorie, nu se intra in examene fara ele. Plus timp pierdut sa faci referate si caiete pentru practica nefacuta in acele laboratoare, dar asa trebuie, sa se justifice munca, chiar si pe care nu ai facut-o.

Intri in anul 2 pregatit sa scoti un adevarat inginer automatist din tine. Dai peste cativa alti cretini, dar incerci sa privesti si partile bune. Faci analiza si sinteza dispozitivelor numerice, unde faci probleme de iti ies pe urechi fara sa intelegi la ce se folosesc, Teoria sistemelor care ar fi trebuit sa fie punctul de plecare spre automatica dar la fel faci doar probleme fara sa intelegi aplicativitatea acestora. Mai faci o programare orientata pe obiecte pe care oricum o stiai dinainte, baze de date la care nu inveti nimic nou, si o electronica unde te pune sa tocesti exact cum sunt conectare rezistententele si capacitatile intr-o dioda sau un tranzistor, dar niciodata nu s-a realizat o aplicatie cu una din aceste componente, aplicatiile se fac in anul 5 ( care nu exista pentru ca acum facem doar 4 ani ).

ÃŽntre timp, mai faci una alta pe net, mai un site propriu, mai un freelancing, desi observi ca e din ce in ce mai greu sa faci ceva pe langa facultate, asta daca vrei sa nu ajungi in anul 4 cu 20 de restante. Se apropie sesiunea de iarna, inainte trebuie definitivate laboratoarele, referate pentru fiecare laborator, caiete, teste pentru fiecare laborator, o incalzire pentru sesiune. Apoi sesiunea, timp pierdut pentru ca dragii profesori sa vada cat ai muncit, nu cat stii, sau sa iti demonstreze ca habar nu ai, si ca nu meritai sa intri la aceasta facultate, de fapt interesant e cum ai reusit sa treci in anul 2. ÃŽncerci sa treci peste toate astea, fericit oarecum ca ai luat toate examenele, incepi sa inveti cum merge treaba, sa citesti profesorii si sa iti dai seama ce vrea fiecare. Deja semestrul al doilea ti se pare mai usor, desi a mai trecut inca un an si nu ai invatat nimic, e mai bine pentru ca ai reusit sa iei toate examenele si ai reusit sa te ocupi si de micile site-uri care au inceput sa iti aduca ceva venit astfel incat sa nu mai fie nevoie sa te angajezi.

La sfarsitul anului 2 trebuie sa faci practica, bineinteles, primesti indrumarea de la profesorul indrumator de practica: “Cred ca si voi sunteti plictisiti de mine asa cum si eu sunt plictisit de voi, asa ca propun sa ne vedem mai rar. Luati de aici foile astea pe care sunt enunturile unor probleme si pe data xx:xx le aduceti rezolvate si indosariate”. Asta e, trebuie sa muncesti, pe asta primesti nota, nu pe ce stii.

ÃŽn septembrie, in timp ce altii sunt in vacanta la costinesti, fiind sezonul ieftin, accesibil si pentru studenti, tu inveti pentru restantele din anul 1. Multumit ca reusesti sa iei doua din ele, si iti mai raman si cateva zile pentru o mica vacanta asa ca de final.

ÃŽncepe sa iti placa facultatea, de abia astepti anul 3 in care speri sa incepi sa ti inveti. Afacerile merg bine, ai o vacanta linistita si placuta, lipsita de griji, in afara de cele 3 examene restante din anul 1, pe care insa nu le lasi sa iti strice bucuriile.

ÃŽncepe anul 3, deja sunt mari sperante, apar greii facultatii, decan, prodecan, sef de catedra. Fiind spuma facultatii, esti convins ca acum incepi sa faci treaba. Materii precum Sisteme de operare si limbaje in timp real, Sisteme cu microprocesoare, Automate microprogramabile si Modelare si simulare iti surad. ÃŽn realitate, ce sa vezi, toate laboratoarele se desfatoara in acelasi loc: in fata unui calculator cu Matlab instalat pe el. Primesti o foaie pe care scrie ce trebuie sa faci in timpul laboratorului respectiv, profesorul pleaca din clasa sa se duca sa vorbeasca pe yahoo messenger sa agate o profesoara tanara ce isi tine laboratoarele in alt corp din facultate, si tu stai si incerci sa intelegi care e scopul acelui laborator. Faci ce scrie acolo si nu intelegi nimic, dar esti multumit ca ti-a iesit asa cum scria acolo.

Deja incepi sa iti pui semne de intrebare, numarul de laboratoare creste, timpul devine mai putin, nimeni nu iti explica lucrurile asa cum trebuie. ÃŽncepi sa te ingrijorezi, sa te intrebi daca nici in anul 3 nu se face nimic, atunci cand ? Reusesti sa treci peste asta, desi observi cu ingrijorare ca nu mai e timp nici sa te ocupi de site-uri nici de freelancing.

Vine prima sesiune, e de invatat de cel putin doua ori mai mult decat in anul 2, profesorii sunt foarte stricti, vor sa le scrii tot, daca nu stii o ecuatie din sutele pe care le ai de invatat inseamna ca nu ai inteles. Ce e de inteles in cele 20 de ecuatii aruncate fara explicatii intr-un curs. Pana si simpla prezenta la curs devine un chin, prodecanul vine cu niste imprimeuri pe foi transparente, pe care le pune la un aparat care se cheama retroproiector. Nu cred ca la data respectiva invatase cum se folosesc cele 2-3 laptop-uri pe care le primise de la facultate pentru ca procesul de invatare sa fie facilitat. Bineinteles, acele cursuri imprimate nu erau scrise de el, le daduse unor studenti sa le scrie, probabil in schimbul unor note, si contineau greseli. Timp de 2 ore trebuia sa copiem de pe retroproiector ce era scris in acele foi, el era atent sa nu cumva cineva din sala sa nu scrie. Din lipsa de imaginatie, creativitate, si solutii, se recurge la ideea “Daca scrii pe hartie tot ramai cu ceva”. Oare s-a gandit vreodata ca poate sa tsi vorbeasca fara ca noi sa scriem si tot sa ramanem cu mai mult asta daca ar fi o logica in ceea ce spune?.

Cu un efort deosebit, trece si sesiunea asta, fara nici o restanta aditionala. ÃŽnsa pe langa starea de ingrijorare, esti deja nervos. Decanul si prodecanul au cele mai proaste sisteme de predare si examinare, pe langa asta, incepi sa te intrebi cum de unii care nu au dat niciodata pe la facultate si nu petrec deloc timp sa invete reusesc sa treaca si apoi sa spuna “ce usor a fost examenul ala”. Nu intelegi, dar iti vei da seama mai tarziu cand intr-un moment de incordare maxima, adica asteptand rezultatele la alte examene, incep sa marturiseasca cine a fost persoana de legatura, cat a costat, ce discount a primit pentru ca avea multe restante.

ÃŽti dai seama ca e o problema si sperantele ca o sa faci ceva devin din ce in ce mai mici, cu toate astea, iti e greu sa renunti dupa 5 semestre.

Semestrul al doilea, prima materie in care se contureaza ceva, Ingineria reglarii automate, insa cu un laborator extrem de obosit, cum de altfel sunt cam toate. Apoi faci putin Software industrial unde parca mai inveti ceva practic, insa extrem de putin in comparatie cu asteptarile tale. ÃŽncerci sa faci si altceva pe langa, dar timpul te omoara. Dai din nou peste decan, etc, e totul din ce in ce mai greu, parca materia creste exponential, nu intelegi, te enervezi, de site nu te mai poti ocupa si scade la un nivel de nemultumire. Ai impresia ca toate necazurile se sparg in capul tau.

Din cauza faptului ca toate examenele se bazeaza pe teorie, asta insemnand ca o metoda buna de a trece examenul pentru altii este copiatul, si precum profesorii au gasit ca solutie la asta folosirea oricaror mijloace pentru a preveni copiatul, te trezesti la examene nevoit sa scoti tot ce ai prin buzunare, portofel, chei, bani si sa le lasi deoparte pentru a convinge o profesoara ca nu ai “hands free”, cum puteai sa il ai daca nu aveai telefonul la tine ? Intravenos ?a  Dupa semestrul 2 si sesiunea respectiva deja esti deja furios, incepi sa intelegi ca scopul acelei facultati nu este ca studentii sa stie ceva la terminare. Singurul scop este sa iti justifice munca, si sa isi satisfaca dorintele de asuprire. Expresii precum “crede si nu cerceta”, te scot din sarite, aceleasi laboratoare obosite cu matlab-ul in fata, in care nu exista nici cea mai mica farama de practica.

Cu un pas in anul 4, deja e prea tarziu sa renunti. Complet dezamagit, chiar furios, nu mai ai timp de nimic altceva, si speri ca totul sa se termine cat mai repede sa scapi mai repede de calvar si sa te apuci sa faci ceva. Totusi un an e destul, ai putea face multe daca ai renunta, nelinistea asta face doar sa iti creasca furia. Sa te angajeti ar insemna sa renunti, e cam tarziu pentru asta. La sfarsitul anului 4, faci practica, care inseamna o vizita de o jumatate de ora la o termocentrala, si o ora la Elpreco, privesti oamenii cum lucreaza si pleci.

ÃŽnainte de anul 4 e sesiunea de restante, o singura restanta, cea din anul 1, e o problema cu restanta asta, desi ai invatat, se pun 3 intrebari construite astfel incat sa nu stii raspunsul. Intri in anul 4 cu o restanta, o nimica toata.

ÃŽn anul 4 iar te intalnesti cu fostul deca, cu noul decan care e fostul prodecan cu retroproiectorul, ajuns decan si probabil principalul scop e schimbarea numelui din “facultate” in “retrofacultate”. Speri ca macar sa nu fie mai rau decat in anul 3, insa va fi mult mai rau. Dai de un profesor de laborator care iti da tema de facut, iar la urmatoarea intalnire te scoate la tabla sa verifice tema. Suna cunoscut ? ÃŽti aduce aminte de scoala generala, clasa 5-a. Condus de furie ii spui ca nu ai mai facut tema din clasa a 5-a si primesti un raspuns: “Din experien’a mea, nu se poate invata programare fara sa faci tema acasa”, ai vrea sa ii explici cata programare ai facut tu de-a lungul timpului dar renunti, esti convins ca nu va intelege, dar continui sa nu faci tema, asta iti va aduce 2 de 4 in carnetelul lui si te ameninta ca vei ramane corijent. Aproape ca incepe sa te amuze, numai ca nu e de ras, e chiar tragic ce se intampla. Nu inveti nimic, aceleasi laboratoare obosite, mai scapa pe ici pe colo niste “Sisteme integrate”, te chinui din ce in ce mai rau sa iei examenele, mai mult, acum si testele de laborator devin o problema cand ai 2 de 4, te simti ca in clasa a 5-a cand trecut de la invatator la profesori fiecare incearca sa sperie mai tare, dar asta e strangi din dinti si speri ca va trece cat mai repede, deja a devenit un chin sa te lupti cu mentalititile de gheata. Aproape ca nu se mai fereste nimeni, acum ca si ei sunt convinsi ca ai aflat ca in facultate nu se invata, se dau cartile pe fata, aproape ca fiecare isi cere partea. Profesorii discuta deschis pe coridoare despre studentii “protejati”.

Timpul trece din ce in ce mai greu, satul de tot ce se intampla in jurul tau, te chinui din ce in ce mai mult sa termini examenele, aproape ca nu te mai poti mobiliza sa te chinui pentru o cauza pierduta, fara sa castigi nimic, o diploma. Se merita ? Esti convins ca ai o problema, nu te angajeaza nimeni pe diploma, te angajeaza pe ce stii, iar la cat de putin ai facut in facultate, asta e o problema. Regreti deciziile alese, nu iti mai gasesti linistea, ai face orice sa treaca timpul mai repede. Deja nu mai suporti profesorii care dupa ce ca doar dau niste hartii cu lucrearea de laborator, nici macar nu asculta si excesese de furie te fac sa spui lucruri pe care le regreti apoi. Ajungi sa ii spui unui pfofesori de laborator sa nu mai stea pe messenger ci sa faca laboratorul.

Trecerea de la sistemul de 5 ani la cel de 4 ani a fost implementata in facultate fara cap, nimeni nu s-a gandit cum o sa fie si au lasat sa treaca de la sine. ÃŽn sistemul de 5 ani, se faceau 9 semestre carte, iar al 10-lea era pentru pregatirea lucrarii de diploma. ÃŽn sistemul cu 4 ani se fac 8 semestre, iar la pregatirea lucrarii de diploma nimeni nu s-a gandit. S-a hotarat ca semestrul 8 sa se termine cu o luna mai devreme, dar, numarul de ore trebuia sa ramana acelasi, deci au fost comasate 14 saptamani in 10. Problema cea mai mare nu e asta, problema e ca profesorii nu vin la facultate cu gandu sa lase ceva in urma, sa invete pe cineva, vin la facultate cu gandul sa isi faca norma, nici un minut in plus, nici un minut in minus. Desi nu se face nimic, trebuie sa stai la facultate numarul de minute specificat.

Termini intr-un final cu tot ce tine de cursuri, examene, laboratoare, intir in linie dreapta cu lucrarea de diploma, faci o aplicatie pe un microcontroller, lucrezi o saptamana, scrii la documentatie inca o saptamana, ajungi o prezinti si termini, dar nu de tot, termini cu lucrarea de diploma, mai urmeaza ceva.

Ca sa iti amintesti de comunism, si ca sa nu ai timp si de alte ocupatii, decanatul a decis, trebuie sa stai la 5 cozi pentru a obtine niste semnaturi si niste stampile pentru fisa de lichidare, pentru a fi siguri ca nu ai datorii la facultate. Toata treaba asta se putea face electronic, sau cu niste liste trimise de la departamentele in cauza spre secretariatul facultatii de care apartii, dar cum altfel puteai sa iti justifici tu munca daca nu asa?

Concluzii

Tragand linie si incercand sa justifici cei 4 ani pierduti, nu gasesti mare lucru. Cand ai intrat in facultate sperai sa inveti ceva ce nu puteai sa inveti singur. Ce nu ai fi putut invata singur cat timp toate laboratoarele s-au desfasurat simulat pe calculator ? Cam tot ce invatasei pentru examene ai uitat, pentru ca in loc sa inveti lucruri practice, sa inveti sa faci ceva, a trebuit sa memorezi ecuatii, formule, si definitii.

Ai sperat la inceputul facultatii sa iti fie trezita curiozitatea. Cum ? Cand de abia la sfarsitul anului 3 ti-a fost facuta legatura intre practica si teorie ? De ce sa scrii si spoi sa inveti ceva ce oricum gasesti mai bine explicat intr-o carte.

Cel mai important lucru pe care l-ar fi putut oferi facultatea ar fi fost practica, experienta, care nu exista.

Cu ce ai ramas dupa 4 ani ? Ai ramas cu o parere foarte proasta despre invatamantul romanesc, cu profesori care nu au ca interes ca absolventii de facultate sa stie ceva.

Acum la final, incerci sa te gandesti unde ai gresit, ce ai mai face daca ar fi sa iei din nou unele decizii pe care le-ai luat. Poate una din ele ar fi fost sa uiti ca la final vei lua o diploma, si sa te duci la facultate mai rar, sa cauti sa inveti, chiar daca asta ar fi insemnat sa lucrezi pe nimic dar sa inveti ceva despre inginerie si automatica.

Sa rezum intr-o fraza: Facultatea nu te invata, nu iti trezeste curiozitatea. Nu merita sa ii dai importanta.

Sfat pentru proaspetii absolventi de liceu: O sa inveti doar prin experienta, cauta bine ce iti place sa faci si invata in timp ce experimentezi. ÃŽn facultate nu vei gasi asa ceva. Nu astepta sa iti pice ceva din cer, nu fa ce zic altii. Cauta in tine ce iti place, citeste si vei gasi.

Did you enjoy this post? Why not leave a comment below and continue the conversation, or subscribe to my feed and get articles like this delivered automatically to your feed reader.

Copyright RoDP.Net | Theme by DailyBlogTips